Momentan ma regasesc in :”am trecut prin pumn si urlet,ai plecat cu trup si suflet”.de ce sa neg?ma doare!ma doare ca dracu sa las in spate 1 an de zile.ma doare sa cred ca m’a mintit.ma doare sa stiu ca EL din toate persoanele din lume mi’a facut asta.el care mi'a promis luna,stelele si soarele.si mai presus de atat mi s'a promis pe el.pentru toata viata.simt ca o haita de lupi a intrat in mine si mi’a sfasiat sufletul ca pe o prada incapabila de a lupta.ma simt goala,ma simt de parca jumate din mine a plecat odata cu el.si stiu ca asa e .mi'a luat jumatatea aia buna care a descoperit'o si pentru care a luptat.nu mai am sens.vreau sa plec.nu vreau sa mai privesc in urma.vreau sa’l las intr'un colt,nu sa’l uit,ca stiu ca e imposibil,dar sa’l ascund atat de bine incat nici macar eu sa nu mai fiu in stare sa’l gasesc vreodata.am vrut fericire si am primit exact ce nu trebuia.am vrut sa iubesc.am iubit,iubesc si voi iubi,dar am vrut sa iubesc ca'n filme.am vrut sa fie simplu,dar cum sa fiu atat de proasta incat sa cred ca dragostea nu doare?ma simt ca un copil care a aflat ca nu exista Mos Craciun.dar la urma urmei viata e facuta din dezamagiri si victorii.le’am avut pe amandoua.am invatat ce era de invatat,dar cu ce prêt?cu pretul de a’l pierde pe el?pe EL pe care'l iubesc,EL care e singurul si unicul.ma doare atat de tare,ma doare pentru ca stiu ca nu mai exista cale de intoarcere,ma doare ca a fost totul.mi’e frica sa traiesc fara el.mi'e frica sa trec mai departe.mi'e frica sa infrunt fiecare zi stiind ca el nu mai e acolo.stiind ca el nu ma mai va privi la fel,nu’mi va mai zambi,nu ma va mai incuraja.nu va mai fi acolo.a plecat.am plecat.
Si am ramas doar cu amintiri care’mi strafulgera mintea si imi trimit impulsuri sa ma duc dracu la el si sa’I spun ca il iubesc,acum,atunci,pentru totdeauna.dar nu,ce sens mai au atatea jocuri?am plecat,l’am lasat,am intors capul..am vazut ca ma voia,dar stiu ca ii va fi mai bine.mai bine fara mine.l’am distrus prea tare,mi'a spus'o si o stiam si eu.poate cu timpul isi va reveni.
Si totusi stiu ca te'am introdus peste tot.te'am lasat sa intri in cele mai ascunse sertare din sufletul meu,in care nici eu nu am indraznit atata timp sa intru.La inceput,era dureros.simteam ca am dat startul la o cursa de masini:era galagie de atata uimire de cate complexitati ai gasit,frane bruste pentru ca erau N chestii care nu'ti placeau si multe claxoane care erau un semn ca asta trebuie urgen reparat.Insa,cu timpul..ai invatat sa fii bland..sa intri in liniste ca un mic ninja(stii ca aia's mereu pe silent)..cred ca ti;a placut.m'ai adorat..asa..cu toate defectele mele stupide si calitatile "exceptionale" cum ziceai o data..daca nu..ai fi plecat.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Reţineţi: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.